Sunt
membru la o casa de ajutor reciproc a pensionarilor, dar primesc in cutia
postala sau deseori pe strada pliante si flyere cu oferte care mi se par foarte
tentante.
De
curand am primit o astfel de oferta pentru varstnici in care erau incluse si
zece premii saptamanale de cate 1.500 de lei. Documentele solicitate sunt
foarte putine, doar doua, banii ii primesti la domiciliu in 48 de ore, ratele
lunare sunt fixe, fara garanti sau garantii.
Aceasta
parte a ofertei este deosebit de tentanta, dar, citind in continuare, constat
cu surprindere ca rata dobanzii fixe este de 40,9%, dobanda anuala efectiva
este de 95,7%, avand in ea inclus comisionul de administrare si cel de analiza
de dosar.
In
afara acestora, mai trebuie sa platesc comisionul unic pentru serviciul
optional de gestionare la domiciliu care este de 711, 45 de lei pentru
imprumutul de 1.500 de lei, la care se adauga valoarea totala de plata si va fi
inclus in mod egal in ratele saptamanale.
Fac
calculul, nu imi vine sa cred ce obligatii am, nu le-as putea indeplini si ma
gandesc la cei acceptati cu venituri de 300 de lei, cum se vor descurca.
Abandonez ideea.
Primesc
o alta oferta, de la o alta institutie financiara nebancara, studiez exemplul
oferit pe NET pentru un imprumut de 1.000 de lei, incep sa ma felicit ca stiu
sa lucrez cat de cat pe calculator si vad ca dobanda fixa este de 9%, iar
comisionul lunar de administrare este de 4,4%. Fac calculul, impreuna cu sotia
mea luam doua imprumuturi, le platim in 10 rate lunare, dar facem un sejur la
mare. Dar, citind mai departe, vad ca dobanda anuala efectiva este de 83,09%
si gandul meu de a merge la mare dispare.
Renunt
la indemnul de a-i contacta si chiar de a mai pune o intrebare.
Ideea
de a face un credit de nevoi personale destinat varstnicilor nu a disparut, si,
intr-o zi, cand cineva in zona pietei agroalimentare de cartier impartea
fluturasi, am luat unul, am vazut ca sunt variante de rambursare saptamanale,
bilunare sau lunare si eram convins ca am in fata ceea ce am dorit. Eram
bucuros ca in 24 de ore vin la mine, documentele solicitate erau putine.
Oricum, din cauza varstei, pentru un credit la banca nu ma calificam. Tare ma
enerveaza acest termen, pe care il folosesc cu importanta ofiterii de credite
de la unele banci.
Dar
sa revin la ideea mea. Schimb „ochelarii de distanta” cu „ochearii de citit” si
incerc sa deslusesc ce era scris cu litere mici-mici, DAE – 1,235% si DFA – 265%.
Celelalte detalii nu ma mai intereseaza.
Simt ca ochii mi se incetoseaza, incepe sa vina ameteala. Oare ce om disperat
ar dori sa faca un asemenea imprumut?
Acum,
pentru ca voiam sa vad din nou marea si pentru a nu-mi strica micile economii,
doream un imprumut rapid, adus acasa. Dar, dupa ce am calculat obligatiile pe
care le voi avea, m-am hotarat: inapoi la Casa de Ajutor Reciproc a
Pensionarilor. Nu are ea o denumire pompoasa, nu foloseste neologisme in
contractele model, se spune tot imprumut, nu credit, avem carnete de membru si
nu carduri, dar cel putin lucrurile sunt clare si dobanzile sunt mici.
Sa
spun drept, voiam si eu sa intru in randul celor care „fac credite pentru nevoi
personale” si au carduri de nu le mai stiu numarul. Am si eu un card de pensie,
am mai primit de la Cora, Altex, Carrefour, Metro, dar nu sunt „in trend”.
Sunt
printre cei care au citit intotdeauna un document de la un capat la altul, un prospect al unui medicament in
intregime si ma intreb de ce, acum la pensie, cand am mai mult timp la
dispozitie, am tendinta de a ma grabi.
Cred
ca asa ajungem toti sa luam tepe. Feriti-va de tepe oameni buni!
Sa
nu va fie rusine ca faceti imprumuturi la C.A.R.P-uri si nu la o institutie
financiara bancara sau nebancara cu o denumire straina pe care abia o pronuntam.
Pensionar
George RADESTEANU
